O Capsulă a Timpului: Genomul Uman Stocat într-un Cristal Indestructibil

Cercetătorii de la Universitatea Southampton din Anglia au realizat un avans spectaculos în domeniul stocării informației, reușind să dezvolte un „cristal de memorie 5D” capabil să păstreze întregul genom uman. Acest cristal, de dimensiunea unei monede, este construit dintr-un material sintetic care imită proprietățile cuarțului topit, având o stabilitate chimică și termică remarcabilă. Se estimează că acest tip de stocare ar putea conserva informațiile esențiale în condiții de siguranță timp de miliarde de ani, poate chiar până la sfârșitul timpurilor, oferind astfel o soluție fascinantă pentru păstrarea moștenirii genetice a umanității.

Cercetătorii consideră că acest cristal acționează ca o „capsulă a timpului” pentru ADN-ul uman, cu potențialul de a reînvia specia noastră mult după dispariția ei. Este o idee provocatoare, dar nu toată lumea este de acord cu posibilitatea ca un astfel de proiect să aibă succes. Cristalul a fost introdus pentru prima dată în 2014 și, de atunci, a fost recunoscut ca fiind cel mai durabil material de stocare a datelor pe planetă, conform Guinness World Records.

Cele mai multe formate de stocare a datelor cunoscute în prezent suferă de degradare în timp, însă cercetătorii estimează că cristalele dezvoltate pot rămâne stabile la temperatura camerei timp de 300 de quintilioane de ani, o perioadă mai mare decât cea prevăzută de majoritatea teoriilor despre durata Universului. Chiar și în condiții extreme, cum ar fi la temperaturi de până la 190 de grade Celsius, cristalul ar putea rămâne intact timp de aproximativ 13,8 miliarde de ani, adică în jur de aceeași vârstă ca și Universul. Aceasta ar sugera că, indiferent de ce se va întâmpla cu planeta noastră, acest material ar putea supraviețui mult timp după dispariția Pământului, care se va distruge în aproximativ 5 miliarde de ani.

De asemenea, cristalele sunt rezistente la temperaturi extreme, având capacitatea de a supraviețui la căldură de până la 1.000 de grade Celsius sau la condiții de îngheț. Acestea pot suporta forțe de până la 10 tone pe centimetru pătrat, echivalentul a două elefanți africani, și pot rezista la radiații cosmice intense, ceea ce le face ideale pentru călătorii lungi prin spațiu.

Pentru a stoca informațiile în interiorul cristalului, cercetătorii folosesc lasere care transcriu datele pe milioane de noduri, fiecare având lățimea de 20 de nanometri, dispuse într-o matrice de cinci dimensiuni. Aceasta include două dimensiuni optice și trei coordonate spațiale, oferind o capacitate de stocare impresionantă, care poate atinge până la 360 de terabytes de date. Această capacitate este de peste 5.000 de ori mai mult decât un smartphone obișnuit.

Echipa de cercetători a demonstrat această tehnologie pentru prima dată în 2016, când au reușit să transcrie pe cristale texte celebre, cum ar fi Magna Carta, Declarația Universală a Drepturilor Omului și Biblia King James. În cadrul acestui nou proiect, au scris întregul genom uman, folosind cele patru litere care reprezintă nucleotidele ADN-ului: adenină (A), citozină (C), guanină (G) și timină (T). Genomul uman are o lungime de aproximativ 3 miliarde de litere, ceea ce face această realizare cu atât mai impresionantă.

Cristalul va fi plasat în colecția Memory of Mankind, localizată în adâncurile unei mine de sare abandonate din Hallstatt, Germania. Cercetătorii consideră că această locație va proteja cristalul de orice deteriorare și va oferi o oportunitate viitoarelor civilizații avansate de a descoperi moștenirea umană. Deși în prezent nu este posibilă învierea unei specii doar pe baza unui singur genom, echipa de cercetători speră că o civilizație avansată, fie ea evoluată din oameni sau dintr-o lume extraterestră, ar putea deține cunoștințele și tehnologia necesare pentru a realiza acest lucru.

Pe lângă stocarea genomului, cristalul conține și diagrame vizuale ale structurilor nucleotidice, precum și reprezentări ale formei de dublu-helix a ADN-ului și ale structurilor atomice ale elementelor esențiale pentru viață, cum ar fi carbonul, oxigenul și azotul. Aceste indicii vizuale sunt menite să dezvăluie scopul cristalului oricărei ființe care îl va descoperi în viitor, având în vedere că omenirea ar putea să nu mai existe în acel moment. Această inovație nu doar că păstrează informația umană, ci și deschide noi orizonturi în biotehnologie și stocarea pe termen lung a datelor.