Microplasticele Ar putea Ajunge în Creierul Oamenilor Prin Respirație

Microplasticele, particule de plastic de dimensiuni reduse, sunt omniprezente în mediul nostru, întâlnindu-se în solul în care cultivăm alimente, în apa pe care o consumăm și în aerul pe care îl respirăm. Aceste particule sunt rezultatul degradării plasticului pe care îl aruncăm, care se descompune lent în gropile de gunoi, râuri și mări. Pe măsură ce plasticul se degradează, eliberează microplastice și particule și mai mici, denumite nanoplastice, în mediu. Recent, cercetările sugerează că inhalarea acestor microplastice ar putea duce la introducerea lor în creierul uman.

Deși microplasticele au fost identificate în organismul uman, modalitățile prin care acestea ajung acolo rămân încă în mare parte neclare. Trei căi posibile au fost propuse: ingestia prin alimente și băuturi, inhalarea în plămâni sau absorbția prin piele. O teorie recentă sugerează o altă cale: prin intermediul nasului, unde microplasticele ar putea pătrunde în creier.

Bariera hematoencefalică, un strat special de celule, a fost mult timp considerată un zid de apărare eficient care protejează creierul de patogeni și substanțe dăunătoare. Totuși, descoperirile recente sugerează că această barieră nu este impermeabilă, deoarece microplasticele au fost găsite în creierul uman. O cercetare efectuată de specialiști de la Freie Universität Berlin și Universitatea din São Paulo propune că există un punct vulnerabil în bariera hematoencefalică, situat în nas, unde nervii olfactivi, care detectează mirosurile, ar putea permite pătrunderea particulelor inhalate.

Nervii olfactivi își au originea în interiorul nasului, străbat craniul și ajung direct în bulbii olfactivi ai creierului. Cercetătorii sugerează că microparticulele inhalate prin nas ar putea fi transportate de-a lungul acestor nervi către creier. Concluziile lor sunt bazate pe analiza țesuturilor prelevate de la locuitorii din São Paulo, care au fost autopsiați, constatând microplastice în opt din cele 15 mostre studiate. Deși aceste opt mostre conțineau doar 16 particule de microplastic, ceea ce ar putea oferi o oarecare liniște, prezența acestora în bulbii olfactivi este îngrijorătoare.

Analizând compoziția particulelor, cercetătorii au identificat fragmente, sfere și fibre, provenind din polipropilenă, nailon și alte tipuri de plastic. Unele dintre aceste fibre ar putea proveni din îmbrăcăminte, având în vedere că spălarea hainelor din fibre sintetice este o sursă majoră de microplastice în mediu.

În timp ce studiul se concentrează pe microplastice, este important de menționat că cercetările asupra nanoplasticelor sunt încă limitate. Nanoplasticele, de dimensiuni sub o miime de milimetru, sunt extrem de greu de detectat fără echipamente speciale și pot fi suficient de mici pentru a pătrunde în celule, provocându-le moartea. S-a demonstrat că aceste particule pot fi letale pentru celulele embrionilor de animale, ceea ce poate duce la malformații la naștere. Cu toate acestea, nu există dovezi care să sugereze o creștere a malformațiilor la oameni în ultimii ani, ceea ce ar putea indica faptul că placenta are un rol protector, împiedicând microplasticele și nanoplasticele să ajungă la făt.

Este clar că avem nevoie de mai multe informații privind prezența microplasticelor și nanoplasticelor în corpul uman, precum și modul în care acestea ajung în organism. Studiul derulat de cercetătorii din Berlin și São Paulo este deosebit de relevant, deoarece sugerează o posibilă cale de acces a particulelor de plastic, prin intermediul nasului, către creier. Întrebarea rămâne: ce riscuri pentru sănătate pot fi asociate cu expunerea la microplastice și nanoplastice? Verdictul nu este încă clar, dar îngrijorările cresc în rândul comunității științifice.