Impactul restricțiilor asupra zahărului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial asupra sănătății: Reducerea riscurilor de diabet și hipertensiune

Un studiu recent a adus în atenție o legătură interesantă între raționalizarea zahărului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și riscurile scăzute de dezvoltare a unor afecțiuni cronice precum diabetul de tip 2 și hipertensiunea arterială. Cercetătorii de la Universitatea McGill din Canada, Universitatea din California și Universitatea din California de Sud (USC) au investigat modul în care restricționarea zahărului în perioada războiului și imediat după aceea a influențat sănătatea persoanelor născute în acea perioadă. Studiul a implicat compararea datelor de sănătate ale celor care s-au născut înainte și după acest interval.

În mod normal, studiul efectelor pe termen lung ale consumului de zahăr asupra sănătății ar fi fost o provocare din cauza complexității factorilor nutriționali implicați. Tadeja Gracner, economist la USC și autorul principal al studiului, a explicat dificultățile întâlnite: „Studierea efectelor pe termen lung ale zahărului adăugat asupra sănătății este o provocare. Este greu de găsit situații în care oamenii sunt expuși întâmplător la medii nutriționale diferite la începutul vieții și să-i urmărești timp de 50-60 de ani. Sfârșitul raționalizării ne-a oferit un experiment natural nou pentru a depăși aceste probleme.”

În această perioadă, raționalizarea zahărului a fost implementată ca măsură de economisire a resurselor, iar acest context istoric a oferit cercetătorilor o oportunitate rară de a observa efectele pe termen lung ale unui consum redus de zahăr asupra sănătății publice.

Unul dintre cele mai surprinzătoare rezultate ale studiului a fost acela că riscul de a dezvolta diabet de tip 2 a scăzut cu 35% în rândul copiilor care au fost expuși unui aport mai mic de zahăr în primele 1.000 de zile de viață (aproape trei ani de la concepție). Mai mult, pentru cei care au fost diagnosticați mai târziu cu diabet, raționalizarea zahărului în copilăria timpurie a întârziat apariția bolii cu până la patru ani. De asemenea, riscul de hipertensiune arterială a fost redus cu aproximativ 20%, iar debutul acestei afecțiuni a fost amânat cu doi ani. Aceste rezultate sugerează că modificarea obiceiurilor alimentare încă din primele etape ale vieții poate avea un impact semnificativ asupra riscurilor de dezvoltare a unor boli cronice.

Cercetătorii au subliniat și importanța reducerii zahărului în perioada prenatală, adică în timpul sarcinii, arătând că această intervenție a fost responsabilă pentru o treime din beneficiile observate în prevenirea acestor afecțiuni. Astfel, limitarea consumului de zahăr de către mame în timpul sarcinii ar putea reprezenta un factor crucial în protejarea sănătății pe termen lung a copiilor lor.

Paul Gertler, profesor de economie la Universitatea din California și unul dintre autorii studiului, a făcut o comparație îngrijorătoare: „Zahărul la începutul vieții este noul tutun și ar trebui să îl tratăm ca atare, responsabilizând companiile alimentare să reformuleze alimentele pentru copii cu opțiuni mai sănătoase.” Această afirmație subliniază faptul că expunerea timpurie la zahăr poate avea efecte negative pe termen lung asupra sănătății, comparabile cu cele ale fumatului, iar reducerea zahărului în alimentația copiilor ar trebui să fie o prioritate importantă pentru sănătatea publică.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, Regatul Unit a implementat măsuri stricte de raționalizare a zahărului, ca parte din eforturile de război. Aceste măsuri au fost în vigoare între 1942 și 1953 și au avut un impact semnificativ asupra consumului de zahăr al populației. În această perioadă, consumul mediu de zahăr a fost redus la aproximativ 40 de grame pe zi, iar după încheierea raționalizării, consumul a crescut la aproximativ 80 de grame pe zi. Deși acestă raționalizare a condus la o scădere semnificativă a aportului de dulciuri și alimente bogate în zahăr, ea nu a afectat semnificativ aportul de nutrienți esențiali, cum ar fi proteinele și grăsimile.

Acest context a oferit cercetătorilor o oportunitate unică de a observa impactul pe termen lung al unui consum scăzut de zahăr asupra sănătății populației. Astfel, rezultatele studiului sugerează că limitarea zahărului în copilărie și în perioada prenatală poate avea efecte semnificative asupra riscurilor de a dezvolta boli cronice, în special diabetul și hipertensiunea.

Importanța unui regim alimentar sănătos în perioada copilăriei timpurii a fost subliniată și de Dr. Hilda Mulrooney, lector în nutriție la Universitatea Metropolitană din Londra, care nu a fost implicată direct în studiu. „Acest lucru evidențiază potențialul dietei din copilăria timpurie ca factor de risc pentru bolile cronice. Având în vedere nivelurile ridicate de zahăr din alimentele și băuturile destinate copiilor mici, acest lucru este îngrijorător”, a spus ea. Aceste observații subliniază îngrijorările legate de nivelurile ridicate de zahăr din produsele alimentare destinate copiilor, o tendință care poate avea implicații serioase asupra sănătății lor pe termen lung.

În prezent, organizațiile internaționale de sănătate recomandă limitarea severă a zahărului adăugat în alimentația copiilor, sugerând chiar ca aceștia să nu consume zahăr adăugat până la vârsta de doi ani, și impunând limite clare pentru consumul de zahăr al adulților. În acest context, cercetările recente susțin politicile de sănătate publică care promovează diete mai sănătoase și mai echilibrate, cu un accent deosebit pe alimentația timpurie a copiilor.

Studiul privind impactul raționalizării zahărului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial aduce dovezi valoroase privind efectele pe termen lung ale reducerii consumului de zahăr asupra sănătății publice. Rezultatele sugerează că limitarea zahărului în copilărie și în perioada prenatală poate contribui semnificativ la prevenirea unor afecțiuni cronice grave, precum diabetul de tip 2 și hipertensiunea arterială.