Descoperiri Promițătoare în Adâncurile Mării Arctice: Candidați pentru Noi Antibiotice

Antibioticele reprezintă fundamentul medicinei moderne, având un rol esențial în prevenirea infecțiilor periculoase, fie că este vorba despre răni deschise sau intervenții chirurgicale. Totuși, criza globală a antibioticelor persistă din cauza apariției tulpinilor de bacterii rezistente, în timp ce descoperirea de noi antibiotice rămâne limitată. Recent, însă, cercetătorii au identificat potențiali candidați pentru antibiotice în adâncurile Mării Arctice, deschizând noi perspective în lupta împotriva bacteriilor rezistente.

În prezent, aproximativ 70% din antibioticele disponibile sunt derivate din actinobacteriile întâlnite în sol, dar multe medii de pe Pământ nu au fost încă investigate. De aceea, cercetătorii se concentrează pe explorarea actinobacteriilor din habitate neexplorate, în speranța de a descoperi molecule inovatoare. Aceste molecule nu doar că ar putea combate bacteriile în mod direct, dar ar putea reduce și „virulența” bacteriilor, adică capacitatea acestora de a provoca boli, fără a le distruge complet.

Dr. Päivi Tammela, profesor la Universitatea din Helsinki și autor al unui nou studiu publicat în *Frontiers in Microbiology*, a explicat: „Arătăm cum testele avansate de screening pot identifica metaboliți antivirulenți și antibacterieni din extracte de actinobacterii.” Acest tip de compuși antivirulență sunt deosebit de valoroși, deoarece sunt mai puțin susceptibili de a provoca efecte secundare și sunt mai greu de neutralizat de bacterii.

Într-un alt context, cercetătorii au dezvoltat un biomaterial hibrid în laboratorul lui Stupp, care include o peptidă bioactivă și acid hialuronic modificat. Acest material are potențialul de a stimula regenerarea cartilajului, creând o schelă pentru celulele proprii ale organismului. Testele efectuate pe oi cu defecte de cartilaj au arătat rezultate promițătoare, sugerând că materialul poate promova creșterea cartilajului în articulații.

Compușii identificați în cadrul studiilor recente au demonstrat două tipuri complementare de activitate biologică. Primul tip implică inhibarea formării „piedestalurilor de actină” de către bacteria EPEC, un pas esențial în atașarea acesteia de mucoasa intestinală a gazdei. Al doilea tip inhibă legarea EPEC de receptorul Tir de pe suprafața celulei gazdă, împiedicând astfel provocarea bolii.

Compusul T091-5 s-a dovedit a fi mai promițător decât altele, deoarece nu a încetinit creșterea bacteriilor EPEC, indicând că EPEC are mai puține șanse să dezvolte rezistență împotriva sa. Analizele avansate sugerează că T091-5 conține cel mai probabil un fosfolipid, o moleculă grasă esențială în metabolismul celular, care ar putea avea aplicații importante în dezvoltarea de noi antibiotice.

Aceste descoperiri oferă speranțe semnificative pentru viitorul antibioticelor și subliniază importanța explorării medii neobișnuite în căutarea de soluții inovatoare în combaterea infecțiilor rezistente.