Descoperirea celei mai vechi hărți din Europa

Recent, cercetătorii au redescoperit o lespede gravată, considerată a fi cea mai veche hartă din Europa, datând din epoca timpurie a bronzului, între 1900 și 1650 î.Hr. Aceasta a fost inițial descoperită de arheologul Paul du Châtellier în 1900, în timp ce excava o movilă de pământ (tumul) în Leuhan, Finistère.

Lespedea, din șist, cântărind 1,5 tone, măsoară 2,2 metri lungime și 1,53 metri lățime. După moartea lui du Châtellier, obiectul a fost păstrat în muzeul său personal, dar a fost pierdut în anii următori. În 2021, o echipă de cercetători, inclusiv arheologii Yvan Pailler și Clément Nicolas, a reușit să o localizeze în pivnița Château de Saint-Germain-en-Laye, unde se află Muzeul Național de Arheologie.

Studiul recent publicat în *Bulletin de la Société préhistorique française* arată că lespedea conține linii, puncte și cercuri, formând o rețea coerentă. Deși harta este deteriorată, cercetătorii consideră că reprezintă mediul din jurul mormântului. De exemplu, au fost identificate un triunghi care corespunde Văii Odetului și un dreptunghi legat de masivul Landugal.

Geomaticiana Julie Pierson a confirmat analiza, dar, fără o legendă, cercetătorii nu pot fi siguri de natura exactă a reprezentării. Întrebările se ridică și cu privire la motivul pentru care harta a fost păstrată într-un mormânt. Se speculează că ar fi putut servi ca un simbol al teritoriului unei comunități sau al pământurilor unei elite locale, având o valoare ritualică în înmormântare, simbolizând controlul sau apartenența la o anumită regiune.

Această descoperire nu doar că oferă o nouă perspectivă asupra practicilor funerare din epoca bronzului, ci și asupra modului în care oamenii percepeau și reprezentau lumea înconjurătoare.