Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Iordache Marin
191
Într-o expediție recentă, cercetătorii au făcut o descoperire extraordinară în Antarctica: fragmente de chihlimbar fosilizat, datând de aproximativ 90 de milioane de ani. Această descoperire a fost făcută într-un bazin sedimentar aflat în largul coastei, într-o zonă extrem de izolată. Chihlimbarul găsit, de dimensiuni mici dar de mare valoare științifică, oferă o fereastră rară către un ecosistem preistoric complet diferit de Antarctica înghețată pe care o cunoaștem astăzi. Articolul care detaliază această descoperire a fost publicat în revista *Antarctic Science* și a fost realizat de o echipă de cercetători condusă de dr. Johann Klages, de la Institutul Alfred Wegener.
Expediția a avut loc în apropiere de Pine Island, la aproximativ 74 de grade latitudine sudică, și a fost axată pe forarea fundului mării. Acolo, cercetătorii au descoperit fragmente translucide de chihlimbar înfipte într-un strat subțire de lignit, un tip de cărbune umed, care avea doar cinci centimetri grosime. Aceste fragmente de chihlimbar au fost datate între 92 și 83 de milioane de ani, iar cercetătorii sugerează că ar fi provenit dintr-o pădure de mlaștină, densă în conifere. În perioada Cretacicului, Antarctica era un loc radical diferit de ceea ce știm astăzi. Departe de a fi o regiune acoperită de gheață, clima era mult mai caldă, iar continentul susținea păduri vaste, populate de specii de dinozauri și mamifere.
Chihlimbarul, care este de fapt rășina fosilizată a arborilor, este o sursă prețioasă de informații pentru paleontologi. Acesta poate conserva nu doar urmele florei și faunei dintr-o anumită perioadă, ci și insecte și chiar rămășițe de animale. Una dintre ipotezele cercetătorilor este că acest chihlimbar ar fi putut fi format ca urmare a unui incendiu de pădure. Rășina copacilor ar fi fost eliberată ca o formă de protecție și ar fi fost rapid acoperită de apă, ceea ce a protejat-o de razele UV și a permis conservarea sa. Această teorie ar explica și de ce fragmentele de chihlimbar descoperite sunt clare și translucide, indicând faptul că nu au fost supuse unor temperaturi prea ridicate, care le-ar fi putut altera structura.
Locația în care au fost găsite aceste fragmente face din ele cele mai sudice dovezi de chihlimbar descoperite vreodată, ceea ce le conferă o importanță deosebită. Această descoperire adaugă un element rar la colecțiile de fosile deja cunoscute din alte părți ale lumii, în special din Australia. Studiile anterioare de chihlimbar au furnizat informații esențiale despre ecosistemele preistorice, iar fragmentele găsite în Antarctica promit să ofere o înțelegere mai aprofundată a faunei și florei care trăiau acolo acum zeci de milioane de ani.
Din păcate, analiza acestor fragmente de chihlimbar nu a fost simplă. Datorită dimensiunii lor extrem de mici, de doar 0,5 până la 1 milimetru în diametru, cercetătorii au fost nevoiți să macine o parte din lignitul care le conținea pentru a extrage fragmentele de chihlimbar. Acest proces a făcut ca analiza să fie mult mai complicată și a redus șansele de a descoperi organisme perfect conservate în interiorul rășinii. Cu toate acestea, cercetătorii au reușit să observe urme interesante, cum ar fi fragmente de scoarță de copac, ceea ce sugerează că acele păduri antice erau într-adevăr de o diversitate remarcabilă.
Această descoperire reprezintă un progres semnificativ pentru paleontologie, oferind noi indicii despre cum arăta ecosistemul preistoric din Antarctica. Deși multe întrebări rămân încă fără răspuns, cum ar fi detaliile exacte ale evoluției pădurilor de acum 90 de milioane de ani, fiecare fragment de chihlimbar adăugat la colecțiile existente permite cercetătorilor să reconstruiască, pas cu pas, istoria geologică și biologică a planetei noastre. Echipa condusă de dr. Klages speră ca, prin analiza mai detaliată a acestor fragmente, să afle mai multe despre flora și fauna care populau Antarctica în acea perioadă, contribuind astfel la o înțelegere mai clară a mediului în care dinozaurii și alte specii preistorice trăiau.