De Ce Oamenii Cred că Au Dreptate Chiar și Atunci Când Greșesc

În discuțiile cotidiene, ne putem simți adesea încrezători că avem dreptate, chiar și atunci când realitatea dovedește contrariul. Un nou studiu sugerează că această încredere excesivă poate proveni dintr-o tendință umană denumită „iluzia adecvării informației”. Cercetătorii au descoperit că oamenii au o înclinație naturală de a crede că dețin toate informațiile necesare pentru a lua o decizie sau pentru a susține o anumită poziție, chiar și atunci când, de fapt, nu au suficiente date.

Angus Fletcher, coautor al studiului și profesor de engleză la Universitatea de Stat din Ohio, a afirmat: „Am descoperit că, în general, oamenii nu se întreabă dacă mai există informații care i-ar putea ajuta să ia o decizie mai bine informată. Dacă le oferi câteva informații care par să se potrivească, majoritatea vor spune ‘asta pare corect’ și vor merge mai departe cu acea opinie”. Aceste observații au fost publicate în jurnalul PLOS ONE, în cadrul unei cercetări realizate împreună cu Hunter Gehlbach, psiholog educațional la Universitatea Johns Hopkins, și Carly Robinson, cercetător senior la Universitatea Stanford.

Studiul a implicat 1.261 de americani care au participat online, fiind împărțiți în trei grupuri. Fiecare grup a citit un articol despre o școală fictivă care avea probleme cu aprovizionarea cu apă. Un grup a avut acces doar la argumentele pentru fuziunea cu o altă școală, care avea apă suficientă, în timp ce alt grup a citit doar argumente împotriva fuziunii. Un al treilea grup de control a citit atât argumentele pro, cât și pe cele contra fuziunii.

Rezultatele studiului au arătat că grupurile care au primit doar jumătate din informații, fie argumente pro, fie contra, aveau o încredere mai mare în deciziile lor decât cei care au avut acces la întreaga gamă de informații. Aceștia au declarat, cu o siguranță surprinzătoare, că ar urma recomandările din articolul citit, deși nu aveau toate datele. Fletcher a remarcat: „Cei care aveau doar jumătate dintre informații erau de fapt mai încrezători în decizia lor decât cei care aveau întreaga poveste. Erau foarte siguri că decizia lor era corectă, deși nu aveau toate datele”.

Un alt aspect interesant a fost că participanții care aveau acces la jumătate din informații considerau că majoritatea oamenilor ar lua aceeași decizie ca ei, ceea ce sugerează o tendință de a supraestima convingerile personale în raport cu opinia generală. În schimb, atunci când unii dintre acești participanți au avut ocazia să citească și argumentele celeilalte părți, unii au fost dispuși să-și schimbe părerea, odată ce au fost informați complet. Cu toate acestea, Fletcher a subliniat că acest lucru nu funcționează întotdeauna, mai ales în cazul problemelor ideologice puternic înrădăcinate. În astfel de situații, oamenii ar putea să nu aibă încredere în noile informații sau să le reinterpreteze pentru a se potrivi cu convingerile lor preexistente.

Aceste descoperiri completează cercetările anterioare despre „realismul naiv”, conceptul conform căruia înțelegerea subiectivă a unei persoane este percepută ca fiind adevărul obiectiv. Iluzia adecvării informației evidențiază că, deși oamenii pot împărtăși aceeași înțelegere, acest lucru se întâmplă doar atunci când ambele părți dețin suficiente date. Fletcher, care se concentrează asupra modului în care poveștile influențează gândirea umană, a subliniat importanța asigurării că dispunem de întreaga poveste înainte de a lua o poziție.

El a adăugat: „După cum am descoperit în acest studiu, există un mod automat în care oamenii cred că știu toate faptele relevante, chiar dacă nu le știu. Primul pas atunci când nu ești de acord cu cineva ar trebui să fie să te întrebi: ‘Există ceva ce îmi scapă și care m-ar ajuta să văd perspectiva lor și să înțeleg mai bine poziția lor?’ Asta este calea de a combate iluzia adecvării informației”.