De Ce Nu Ruginește Oțelul Inoxidabil?

Rugina reprezintă o amenințare constantă pentru majoritatea metalelor, în special pentru fier și oțel, care sunt predispuse la oxidare atât în aer, cât și în apă. Chiar și oțelul, un aliaj de fier cu carbon, poate suferi coroziune, ceea ce afectează structura și aspectul acestuia. Însă, oțelul inoxidabil se distinge printr-o rezistență remarcabilă la rugină, iar această caracteristică este datorată compoziției sale chimice specifice.

Oțelul inoxidabil conține un procent semnificativ de crom, de obicei peste 10,5%. Acest element joacă un rol esențial în protejarea oțelului de oxidare. Când oțelul inoxidabil este expus oxigenului, cromul reacționează cu acesta și formează un strat pasiv de oxid de crom (Cr2O3) la suprafața metalului. Acest strat, extrem de subțire și invizibil, acționează ca o barieră care împiedică oxigenul să ajungă la fierul din aliaj, prevenind astfel reacția chimică care duce la formarea ruginii.

Un aspect interesant al acestui strat pasiv este capacitatea sa de a se „autovindeca”. Dacă suprafața oțelului inoxidabil este zgâriată sau deteriorată, stratul de oxid de crom se reface rapid, asigurându-se că metalul rămâne protejat. Această proprietate face oțelul inoxidabil ideal pentru o gamă largă de aplicații, inclusiv în industria alimentară și medicală, unde igiena și durabilitatea sunt esențiale.

De asemenea, oțelul inoxidabil este mai complex și mai costisitor de produs comparativ cu oțelul obișnuit, având un preț de trei până la cinci ori mai mare, din cauza adăugării altor elemente metalice, cum ar fi nichelul și molibdenul, care îi îmbunătățesc proprietățile. Totuși, datorită avantajelor sale, cum ar fi rezistența la coroziune provocată de acizii alimentari și de substanțele chimice de curățare, este din ce în ce mai utilizat în diverse industrii.

Oțelul inoxidabil modern a fost dezvoltat în 1912 de metalurgistul englez Harry Brearley, care a căutat soluții pentru coroziunea țevilor de arme. Deși aliajul său nu a fost potrivit pentru utilizarea în arme, Brearley a observat că materialul nu ruginește, ceea ce a dus la perfecționarea acestuia și la introducerea sa pe piață în 1915. Astăzi, oțelul inoxidabil reprezintă aproximativ 4% din oțelul utilizat la nivel global, demonstrându-și versatilitatea și durabilitatea.

În concluzie, oțelul inoxidabil nu ruginește datorită stratului pasiv de oxid de crom care protejează fierul din aliaj, oferind astfel o soluție eficientă și durabilă pentru diverse aplicații. Această combinație de proprietăți îl face un material deosebit de valoros în multe domenii, de la construcții la industria alimentară, unde igiena și rezistența la coroziune sunt cruciale.