Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Iordache Marin
231
Carnea conține, în general, mai multe proteine decât legumele, iar acest lucru se datorează unor diferențe fundamentale în modul în care animalele și plantele își stochează și utilizează nutrienții. Aceste diferențe sunt influențate de funcțiile biologice specifice fiecărei specii și de compoziția celulară a acestora.
Animalele necesită o cantitate mai mare de proteine deoarece corpurile lor sunt adaptate pentru activități complexe, cum ar fi mișcarea musculară, metabolismul energetic și repararea țesuturilor. Proteinele joacă un rol esențial în aceste procese, fiind componentele fundamentale ale moleculelor importante, cum ar fi enzimele, hormonii și fibrele musculare, cum ar fi actina și miozina. Aceste proteine permit animalelor să îndeplinească mișcări active și funcții vitale, ceea ce explică necesitatea lor crescută de proteine.
Pe de altă parte, plantele se bazează mai mult pe carbohidrați pentru structură și stocarea energiei. Compoziția celulară a plantelor reflectă această strategie, având o proporție mai mare de carbohidrați structurali, precum celuloza, și un conținut mai scăzut de proteine. Deși plantele utilizează proteine, cum ar fi enzimele pentru fotosinteză, acestea nu au aceeași densitate de proteine ca animalele, având în vedere că nu necesită același nivel de complexitate biologică.
Un alt aspect semnificativ este calitatea proteinelor. Proteinele provenite din surse animale sunt considerate „complete”, deoarece conțin toți cei nouă aminoacizi esențiali de care organismul uman are nevoie, dar pe care nu îi poate produce. În contrast, majoritatea proteinelor din plante sunt „incomplete”, având lipsuri în unul sau mai mulți aminoacizi esențiali. Astfel, deși alimentele pe bază de plante pot furniza proteine, este adesea necesar să fie combinate cu alte surse vegetale pentru a crea un profil aminoacid complet.
În plus, proteinele animale au o biodisponibilitate mai mare, ceea ce înseamnă că organismul le absoarbe mai eficient. Proteinele vegetale pot conține componente nedigerabile, precum fibrele, ceea ce complică extragerea și utilizarea proteinelor de către corp. Acest lucru este evaluat prin Scorul Corectat de Digestibilitate a Aminoacizilor din Proteine (PDCAAS), care consideră atât compoziția aminoacizilor, cât și biodisponibilitatea. De exemplu, proteinele din carne de vită și ouă au scoruri aproape de 1, indicând o calitate ridicată, în timp ce multe proteine vegetale au scoruri mai mici, cu excepția soiei, care are un scor de 0,92.
Astfel, funcțiile biologice ale proteinelor în corpul animalelor necesită o stocare mai mare de proteine, în timp ce plantele se bazează pe carbohidrați pentru a-și îndeplini funcțiile vitale. Diferențele în calitatea și digestibilitatea proteinelor explică de ce carnea tinde să fie o sursă mai concentrată și mai eficientă de proteine comparativ cu legumele. Cu toate acestea, cu o planificare adecvată, dietele pe bază de plante pot satisface necesarul de proteine al organismului prin combinarea surselor complementare de proteine.