Acasă
politică
advertoriale
actualitate
administrație publică
monden
business
economie
cultură
sport
sci-Tech
evenimente
Nu a fost introdusa o sursa
Andreea Filipescu
702
Într-un studiu neevaluat încă de colegi, cercetătorii de la Google au reușit să simuleze apariția vieții digitale auto-replicante, utilizând date aleatorii nesupravegheate timp de milioane de generații virtuale. Această realizare deschide noi perspective asupra posibilelor rute către apariția vieții biologice reale.
Experimentul a folosit un limbaj de programare minimalist numit Brainfuck, cunoscut pentru restricțiile sale severe, pentru a simula un mediu similar unei "supe primordiale" digitale. În acest mediu simplificat, datele aleatorii au fost lăsate să interacționeze liber, să execute cod și să se suprascrie pe ele însele și pe vecinii lor, bazându-se pe instrucțiuni proprii.
Ben Laurie, inginer software la Google și coautor al studiului, explică că rezultatele arată existența unor mecanisme fundamentale care permit auto-replicarea, un pas crucial în evoluția vieții. Totuși, auto-replicarea în sine nu este suficientă pentru a defini viața în toată complexitatea ei.
Richard Watson de la Universitatea din Southampton a subliniat că, deși auto-replicarea este o realizare importantă, complexitatea vieții nu se rezumă doar la acest aspect. Limitările actuale de hardware au restricționat încercările de a obține entități digitale mai complexe, dar progresele continuă să ofere perspective interesante pentru cercetări viitoare.
Studiul reprezintă o incursiune captivantă în explorarea originea vieții și evidențiază potențialul abordărilor digitale pentru a ilumina misterele biologiei originale.