Câți copaci sunt necesari pentru a răcori un oraș?

Orașele moderne se confruntă cu o provocare majoră: gestionarea căldurii extreme cauzate de urbanizarea rapidă. Pe măsură ce betonul și asfaltul înlocuiesc spațiile verzi, efectul de *insulă de căldură urbană* devine din ce în ce mai evident, iar temperaturile din orașe ajung la valori periculoase, în special în lunile de vară. Aceasta reprezintă o problemă pentru locuitorii din zonele urbane, dar și pentru mediul înconjurător. În fața acestei realități, plantarea de copaci a fost identificată ca o soluție naturală eficientă pentru reducerea temperaturilor și îmbunătățirea calității vieții în orașe. Totuși, întrebarea care se pune este cât de mulți copaci sunt necesari pentru ca orașele să beneficieze de efectele de răcire pe care aceștia le aduc.

În încercarea de a răspunde la această întrebare, un studiu recent, publicat în *Proceedings of the National Academy of Sciences*, oferă informații valoroase, bazate pe cercetări științifice, despre numărul de copaci necesari pentru răcirea unui oraș. Cercetătorii au studiat patru orașe din colțuri diferite ale lumii—Beijing și Shenzhen din China, și Baltimore și Sacramento din Statele Unite—pentru a analiza cum se schimbă eficiența răcirii pe măsură ce crește acoperirea cu vegetație urbană la scară largă. Această cercetare oferă date concrete pentru planificatorii urbani și autoritățile locale care vor să implementeze politici de plantare a copacilor pentru a răcori orașele.

Copacii sunt esențiali pentru răcirea mediului urban prin două procese fundamentale: umbra pe care o oferă și evaporarea apei din frunzele lor, care absoarbe căldura din atmosferă. Aceasta are un efect de răcire considerabil asupra temperaturilor de la sol și poate ajuta semnificativ în diminuarea efectelor de insulă de căldură urbană. Potrivit studiilor anterioare, atunci când coronamentul copacilor—adică suprafața acoperită de frunze și ramuri—crește, temperatura locală poate scădea cu până la 0,57°C pe o stradă. Aceasta este o schimbare semnificativă, mai ales în contextul temperaturilor extreme din orașele mari, iar avantajele acestei soluții naturale nu sunt de neglijat.

Studiul recent realizat de cercetători a demonstrat că eficiența răcirii prin plantarea de copaci nu crește proporțional cu dimensiunea zonei studiate. Adică, dacă într-o zonă mai mică, precum o stradă, adăugarea unui procent din coronamentul copacilor poate aduce o răcire considerabilă, la scară largă, efectul nu este la fel de semnificativ. De exemplu, în Beijing, o creștere de 1% a coronamentului copacilor pe o stradă poate reduce temperatura cu aproximativ 0,06°C, însă la nivelul întregului oraș, aceeași creștere reduce temperatura cu doar 0,18°C. Aceasta sugerează că, deși mai mulți copaci vor aduce beneficii suplimentare, efectul de răcire devine mai mic pe măsură ce ne extindem la scară largă.

În termeni de necesar de copaci pentru a obține o răcire semnificativă, cercetătorii au calculat că, pentru o scădere de 1°C a temperaturii într-un oraș, este necesar ca acoperirea cu coronament de copaci să crească cu un anumit procent. De exemplu, în Baltimore, o creștere de 1% a coronamentului de copaci poate reduce temperatura de suprafață cu aproximativ 0,23°C. Așadar, pentru a obține o răcire de 1,5°C, orașul ar trebui să își mărească acoperirea cu 6,39%. Deși acest obiectiv poate părea ambițios, este realizabil prin politici coerente de plantare a copacilor, și cu o planificare urbană bine gândită.

Studiul a identificat și faptul că eficiența de răcire a copacilor nu depinde doar de cât de mulți copaci sunt plantați, dar și de unde sunt plantați aceștia. Cercetătorii au observat că, pentru a obține cele mai mari beneficii de răcire, copacii trebuie plantați în grupuri mari, nu izolat. Aceste grupuri de copaci au o capacitate mai mare de a răci zonele înconjurătoare. Astfel, în timp ce adăugarea de copaci izolați poate aduce un mic beneficiu, în zonele în care există deja un număr semnificativ de copaci, efectul de răcire este mult mai pronunțat. Acesta este un aspect important de luat în considerare de către planificatorii urbani, care trebuie să analizeze cu atenție distribuția copacilor în orașe.

Deși studiul oferă informații esențiale despre necesarul de copaci pentru răcirea urbană, el subliniază și faptul că trebuie realizate analize suplimentare pentru a înțelege mai bine distribuția acestor copaci în orașe. Plantarea de copaci nu ar trebui să fie realizată doar în funcție de date climatice și topografice, dar și de nevoile sociale ale comunităților urbane. Este esențial ca beneficiile de răcire și umbra oferite de copaci să fie distribuite echitabil, astfel încât toate zonele orașului să beneficieze de aceste efecte pozitive. Acest lucru presupune o implicare activă a comunităților locale și o planificare atentă care să țină cont de diversitatea demografică și socială a locuitorilor orașului.

În final, studiul reprezintă un pas important în stabilirea unor obiective clare și bazate pe date științifice pentru creșterea acoperirii cu vegetație urbană. Însă succesul acestor strategii depinde de implementarea lor la scară mică, în cartiere, unde comunitățile pot deveni activ implicate în protejarea și creșterea plantelor, alături de autoritățile locale.