Betelgeuse: Revelații Noi Despre Steaua Misterioasă

Betelgeuse, a zecea cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții, ar putea să nu fie pe punctul de a exploda în mod iminent, așa cum se credea anterior. Un studiu recent sugerează că pulsațiile observate ale luminii sale nu se datorează unei iminente supernove, ci mai degrabă prezenței unei stele companion nevăzute care orbitează în jurul său. Această stea, denumită oficial Alpha Ori B, a fost poreclită de astrofizicianul Jared Goldberg „Betelbuddy”. Conform cercetărilor sale, această stea companion acționează ca un „plug de zăpadă”, perturbând praful cosmic care blochează lumina Betelgeuse și făcând-o să pară temporar mai strălucitoare.

Goldberg, autorul principal al studiului și cercetător la Centrul de Astrofizică Computațională al Institutului Flatiron, afirmă: „Am exclus toate sursele de variabilitate la care ne-am putut gândi cu privire la motivul pentru care strălucirea și întunecarea aveau loc în acest mod. Singura ipoteză care părea să se potrivească este că Betelgeuse are un companion”. În această cercetare, Goldberg colaborează cu Meridith Joyce de la Universitatea din Wyoming și László Molnár de la Observatorul Konkoly din Ungaria.

Betelgeuse este o stea gigantică roșie, de aproximativ 100.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele nostru și cu un volum de peste 400 de milioane de ori mai mare. Se apropie de sfârșitul vieții sale, iar explozia sa va fi atât de strălucitoare încât va putea fi observată în timpul zilei timp de câteva săptămâni. Astronomii pot prezice momentul morții acestei stele „verificându-i pulsul”, întrucât Betelgeuse este o stea variabilă care devine alternativ mai strălucitoare și mai slabă, pulsând asemenea unei inimi. În cazul acestei stele, există două tipuri de pulsații: una pe o scară de puțin peste un an și alta pe o scară de aproximativ șase ani.

Dacă modul fundamental al stelei este legat de pulsațiile pe termen lung, ar putea indica o explozie iminentă. Cu toate acestea, dacă se dovedește că modul fundamental este legat de pulsațiile pe termen scurt, așa cum sugerează unele studii, atunci pulsația mai lungă ar putea fi generată de un fenomen extern. O teorie propune că aceste pulsații pe termen lung ar putea apărea atunci când o stea are un companion care o înconjoară și care traversează praful cosmic expulzat de Betelgeuse. Acest proces ar schimba cantitatea de lumină care ajunge pe Pământ, alterând astfel strălucirea aparentă a stelei.

Cercetătorii au analizat și alte posibilități care ar putea explica lungimea perioadelor secundare, inclusiv agitația din interiorul stelei sau modificările câmpului magnetic al acesteia. Combinând datele obținute din observațiile directe ale Betelgeuse cu modele computerizate avansate, echipa a ajuns la concluzia că prezența unui companion este cea mai plauzibilă explicație pentru variațiile de strălucire observate.

Deși echipa nu a stabilit încă natura exactă a „Betelbuddy”, se presupune că este o stea cu o masă de până la două ori mai mare decât cea a Soarelui. Joyce, coautoare a studiului, adaugă: „Este dificil să spunem ce este de fapt companionul dincolo de furnizarea masei și a constrângerilor orbitale. O stea asemănătoare Soarelui este cel mai probabil tip de companion, dar acest lucru nu este deloc concludent”.

Pe viitor, echipa de cercetare intenționează să surprindă imagini ale Betelbuddy folosind telescoape, cu o fereastră potențială de observare în jurul datei de 6 decembrie. Această nouă abordare promite să adâncească înțelegerea noastră despre Betelgeuse și să aducă lămuriri cu privire la comportamentul său misterios.