Bazinul South Pole–Aitken: Cel mai vechi și adânc crater de pe fața ascunsă a Lunii, martor al activității vulcanice de acum miliarde de ani

Pe fața nevăzută a Lunii se află cel mai mare și mai vechi crater cunoscut, bazinul South Pole–Aitken, o formațiune impresionantă ce a oferit indicii prețioase despre istoria geologică a Lunii. Cercetările recente realizate cu ajutorul mostrelor de bazalt prelevate de misiunea chineză Chang’e-6 au dezvăluit că această regiune a fost activă din punct de vedere vulcanic acum aproximativ 2,8 miliarde de ani. Mai mult, o mostră din această zonă a fost datată ca având o vechime de 4,2 miliarde de ani, o descoperire uimitoare care oferă o perspectivă inedită asupra evoluției satelitului nostru natural.

Analiza acestor mostre a fost condusă de laboratorul profesorului LI Qiuli de la Institutul de Geologie și Geofizică al Academiei Chineze de Științe. Echipa de cercetători a reușit să măsoare cu o precizie remarcabilă momentele-cheie ale activității vulcanice din bazinul South Pole–Aitken, contribuind astfel la înțelegerea evoluției Lunii și a dinamicii vulcanice din trecutul său îndepărtat.

Lava care a inundat odinioară suprafața selenară a lăsat în urmă formațiuni de bazalt, rocile ce poartă acum mărturii ale acelor vremuri vulcanice tumultuoase. Pe fața vizibilă a Lunii, bazaltele sunt comune, acoperind aproximativ 30% din suprafață. În schimb, pe fața ascunsă, aceste roci reprezintă doar 2% din suprafață, ceea ce reflectă o asimetrie geologică marcantă între cele două emisfere ale Lunii.

Această diferență de distribuție a bazaltului, alături de variații în topografie, grosimea scoarței și concentrația de elemente precum thoriul, a fost mult timp un mister pentru oamenii de știință. Misiunea Chang’e-6 a fost prima care a adus pe Pământ mostre din fața nevăzută a Lunii, oferind cercetătorilor o oportunitate unică de a studia această asimetrie și de a explora activitatea vulcanică din emisfera selenară ascunsă.

Bazinul South Pole–Aitken, situat pe fața nevăzută a Lunii, este o structură colosală, cu un diametru de 2.500 de kilometri și o adâncime de până la 8,2 kilometri. Această formațiune este considerată unul dintre cele mai mari cratere de impact cunoscute din Sistemul Solar. Potrivit estimărilor, bazinul s-ar fi format în urmă cu aproximativ 4,3 miliarde de ani, în urma unui impact masiv.

De-a lungul timpului, cercetătorii au sugerat că grosimea scoarței lunare ar putea explica diferențele în activitatea vulcanică dintre cele două fețe ale Lunii. Însă acest model a fost contrazis de observațiile recente, care au arătat că, deși bazinul South Pole–Aitken are o scoarță extrem de subțire, acesta nu prezintă o activitate vulcanică intensă comparabilă cu alte regiuni ale Lunii.

Analizele efectuate cu mostrele Chang’e-6 au dus la concluzia că mantaua Lunii, și în special compoziția sa chimică, ar putea juca un rol crucial în generarea activității vulcanice. Aceste noi date sugerează că factorii care controlează vulcanismul selenar sunt mai complexi decât se credea anterior, iar variațiile din compoziția mantalei ar putea explica în mare parte diferențele observate între fața vizibilă și cea ascunsă a Lunii.

Descoperirile realizate cu ajutorul misiunii Chang’e-6 reprezintă un pas semnificativ în înțelegerea istoriei vulcanice și a evoluției Lunii. Bazinul South Pole–Aitken continuă să fie o sursă de fascinație pentru cercetători, iar informațiile extrase din această zonă contribuie nu doar la dezlegarea misterelor Lunii, ci și la înțelegerea modului în care corpurile cerești se transformă în urma impacturilor cosmice și a activității vulcanice de-a lungul erelor geologice.