Activitatea Vulcanică de pe Lună, Descoperită Mai Recentă decât Se Credea

Recent, trei mărgele de sticlă microscopice, recuperate de pe suprafața Lunii, au oferit dovezi neașteptate privind activitatea vulcanică a satelitului nostru natural. Conform unei analize detaliate a materialului colectat de misiunea Chang’e-5 a Administrației Naționale Spațiale Chineze, aceste minerale, care au fost odată topite, indică faptul că vulcanismul pe Lună a avut loc acum aproximativ 120 de milioane de ani. Această descoperire este semnificativ mai recentă decât se credea anterior, sugerând o activitate vulcanică continuă mult timp după perioada considerată anterior.

Până acum, se considera că Luna a fost extrem de activă din punct de vedere vulcanic între aproximativ 4,4 și 2 miliarde de ani în urmă, dar că ulterior s-a răcit prea mult pentru a permite un vulcanism semnificativ. „Datarea cu radioizotopi a celor trei mărgele de sticlă vulcanică Chang’e-5 oferă adevărul de bază pentru vulcanismul de 120 de milioane de ani de pe Lună,” a explicat geofizicianul Yuyang He de la Institutul de Geologie și Geofizică al Academiei Chineze de Științe.

Misiunea Chang’e-5, care a adus eșantioane de praf selenar pe Pământ la sfârșitul anului 2020, a fost prima ocazie de a studia materiale selenare noi din 1976, când ultima sondă lunară sovietică a revenit cu eșantioane. Cercetătorii din întreaga lume au folosit tehnici analitice avansate pentru a explora aceste fragmente și a adânci înțelegerea geologiei Lunii.

Un aspect deosebit de interesant al eșantionului este prezența unor bile microscopice de sticlă, formate atunci când mineralele topite se răcesc rapid și se solidifică în sticlă. Aceste particule pot încorpora materiale selenare care oferă informații despre condițiile în care s-a format sticla, inclusiv despre compoziția rocii selenare din jurul ei.

Sub conducerea geofizicienilor Bi-Wen Wang și Qian W. L. Zhang, cercetătorii au analizat aproximativ 3 grame de praf selenar, reușind să izoleze în jur de 3.000 de sferule de sticlă. Majoritatea acestora au rezultat din impactul meteoriților, ceea ce face ca identificarea granulelor vulcanice să fie o sarcină dificilă. În urma analizelor, s-a dovedit că trei dintre sferule aveau caracteristici de sticlă vulcanică, bazate pe raporturile de izotopi de sulf.

Datarea radiometrică a arătat că aceste sferule s-au format acum aproximativ 123 de milioane de ani, mult mai recent decât perioada cunoscută de activitate vulcanică pe Lună. Deși motivele pentru această activitate tardivă rămân neclare, există indicii că elementele KREEP (potasiu, elemente de pământuri rare și fosfor) în sferule ar putea contribui la încălzirea radiogenă. Această căldură, generată de dezintegrarea radioactivă, ar putea fi suficientă pentru a produce focare de vulcanism localizat, similar cu modul în care aproximativ jumătate din căldura internă a Pământului provine din aceleași procese.

Cercetările viitoare ar putea confirma dacă există suficient material KREEP în mantaua selenară pentru a susține astfel de focare vulcanice. Aceste descoperiri nu doar că îmbogățesc cunoștințele noastre despre Luna noastră, dar și indică faptul că satelitul nostru ar putea fi mai activ din punct de vedere geologic decât se credea anterior.